Concursul de scriere creativă - text creat de Ovidiu Mălinaş

Acum culoarea cenuşie dispăruse. Avea propria ei lumină şi culoarea unui galben spre alb. Era acum şeful, nu mai trebuia să lucreze pentru nimeni. Însă ceva îi lipsea. Nu avea deloc experienţă. Nu ştia cum să ordoneze planetele, ce rol să le acorde. Acestea le ştia doar o singură persoană, una înspăimântătoare, de care nimeni nu îndrăznea să se apropie. Era soarele. Se gândea şi se regândea cum să ajungă la soare ca să-l înveţe. Nu îi era frică de un refuz, deoarece aveau acelaşi rang. Pe zi ce trecea, angajaţii erau nemulţumiţi de poziţia lor, de salariile primite, unul vroia mai multă căldură, altul mai mult frig, altul mai mulţi bani, până când, într-o zi, angajaţii au decis să facă grevă.
Acum, micul nostru soare era exasperat şi foarte stresat că nu se descurca. Câteodată regreta că e centrul unui sistem solar. Momentele de regrete s-au dizolvat atunci când a gândit puţin problema ca o planetă matură şi a găsit o soluţie. Şi-a adus aminte de meteoriţi, şi-a adus aminte că ei sunt cei care călătoresc cel mai mult din univers, cei mai dornici să-i cunoască noutatea. Se gândea că o să întâlnească unul care – i va destăinui drumul spre Soare. Angajaţii erau foarte supăraţi că li s-au făcut atâtea promisiuni zadarnice, erau foarte nemulţumiţi. Nu a durat mult până când soarele a întâlnit un meteorit. Micul soare l-a chenat la el spunându-i:
- „Nu te speria, că nu o să te ard. Apropie-te!
- Dar mi-e frică!
- Nu-ţi fac niciun rău. Vreau doar să te întreb ceva...
Atunci, meteoritul s-a oprit şi i-a spus:
- Eu cu ce te-aş putea ajuta?
- Aş vrea să – mi spui care este drumul spre Soare.
Meteoritul când a auzit, s-a şi albit la faţă.
- Aia e cea mai rea stea din univers, tuturor le e frică de ea.
- Te rog doar un singur lucru să-mi spui, că n-am timp de pălăvrăgeanlă: Spune-mi drumul!
Meteoritul, speriat de atitudinea ostilă a micului soare i-a spus şi a fugit repede, de frică să nu i se întâmple ceva.
Acum micul soare, ştiind drumul, avea nevoie doar de curaj pentru a începe călătoria. Şi-a luat mâncare, băutură şi a pornit la drum.
Drumul nu a fost deloc primejdios, spre bucuria micuţului soare, ba chiar s-a dovedit a fi scurt. Ajuns la soare, uitând să-şi reducă căldura, i-a făcut pe angajaţii acestuia să plece, nemairezistând de puterea infernală a căldurii celor doi.
Soarele, disperat că nu mai are angajaţi, a început să plângă şi i-a zis micului soare:
- Uite ce ai făcut!
Micul soare se gândi la faptul că ar fi bine dacă l-ar lua păcăli pe soare şi i-a spus:
- Acum nu mai ai nimic! Ce o să faci?
- Nu ştiu...
- Ştiu eu! Hai ca angajat la mine, preiei postul meu şi îmi dai câştigul. 10% o să fie ai tăi.
- Hmmm... de acord!
- Hai să mergem deci, zise micul Soare.
Fiind un priceput, Soarele a rezolvat cu uşurinţă problema şi se descurca foarte bine. Micul soare era mulţumit de profit şi se bucura de realizare.



MĂLINAŞ OVIDIU
16 ani
Clasa a X a E
Colegiul Naţional „Petru Rareş” Beclean